Canon in D si alb

Felix Constantinescu este un povestitor innascut, avand darul de a crea repede, inca de prima fraza, o atmosfera si reusind sa faca din fiecare personaj . Iata cum incepe prima povestire din volum, Canon in D si alb: Era o dimineata incendiata de frunzele galbene si rosii ale inceputului de toamna. Astazi artarii si ciresii din curtea cimitirului erau incandescenti, stralucind asemeni [...] vechilor icoane purpurii rusesti.” Ne aflam intr-un cimitir evreiesc din Romania, astfel incat comparatia cu vechile icoane rusesti este socanta. Si totusi tocmai ea este aceea care sugereaza o difuzie universala a dumnezeirii, dincolo de organizarea sa-i spunem asa administrativ-teritoriala a credintelor. "